Am invatat ca, in perioada asta, trebuie sa fac orice sa imi iau gandu' de la  lucruri care m-ar putea intrista din nou.

Am invatat ca trebuie sa vorbesc, sa zambesc sau chiar sa rad in toata regula. Si cand ma loveste... sa alung gandul ala cat mai repede. Si daca nu reusesc sa scap de el asa, sa il arunc intr-un colt. Sunt zile cand gramajoara de ganduri din coltul camerei e un pic prea mare ca sa o mai ignor. Si in zilele alea, ma retrag usor si stau un pic.. eu cu mine.

Si totusi... observ ca zilele alea vin din ce in ce mai rar. Observ ca ma impac cu gandul, chiar impotriva vointei mele. Observ ca nu prea as mai vrea sa fie altfel decat e acum...

Ai avut dreptate. Trebuie sa imi traiesc viata. Sunt multe oportunitati pe care nu le-am luat niciodata in seama pentru ca eram legata. Eram legata de ceva ce nu imi facea bine, ceva ce nu ma mai facea fericita de mult timp. Acum mai intalnesc o zi mai trista o data la nu stiu cat, atunci plangeam in fiecare seara.

Deci da, iti multumesc. Nu am sa iert niciodata felul in care s-a intamplat; as fi meritat mai mult. Dar iti multumesc ca ai facut-o.  Si nu iti face griji... O sa fiu bine. Sunt bine.